Mașinile cu transmisie automată sunt în prezent o apariție tot mai frecventă pe șosele. Popularitatea acestui tip de mașină crește exponențial, dar încă un procent mare de șoferi au rețineri în ceea ce privește achiziționarea unui vehicul cu transmisie automată. Acest lucru se datorează, de obicei, faptului că acest mecanism este mult mai complicat decât transmisia manuală.
Există ideea că, în cazul unui echipament mai complex, există o probabilitate crescută ca o anumită piesă să se defecteze. Iar un astfel de eveniment - după cum puteți citi pe forumurile de pe Internet - înseamnă o cheltuială destul de considerabilă. Sunt aceste îngrijorări cu adevărat justificate? Sau poate că tot felul de sceptici desenează scenarii prea pesimiste? Înainte de a ne forma o opinie despre transmisiile automate, este bine să cunoaștem principiul de funcționare al acestor transmisii.
De ce a fost inventată transmisia automată?
Transmisia automată este un dispozitiv care a fost creat pentru a ușura conducerea unei mașini. Utilizarea acestui mecanism elimină necesitatea schimbării manuale a treptelor de viteză. La baza funcționării "automatelor" stă o analiză amănunțită a sarcinii actuale a motorului. Pe baza acestor date, are loc o schimbare automată a treptelor de viteză. Aceasta selectează raportul de transmisie, care ar trebui să fie optim în orice moment, ceea ce are un efect pozitiv asupra fluidității conducerii. Datorită potrivirii ideale a treptelor de viteză, motorul este mai puțin suprasolicitat, ceea ce se traduce, în consecință, printr-o uzură mai mică a componentelor. Așadar, putem conta pe obținerea unui kilometraj mai mare. Sună foarte bine, însă de ce atât de mulți sceptici?
O nouă înțelegere!
Șoferii care sunt cei mai reticenți în a trece la o mașină cu transmisie automată, ar putea avea încă în minte soluții mai vechi. Cu ani în urmă, astfel de mașini erau asociate cu o dinamică mai slabă, ceea ce le conferea "eticheta" de vehicule pentru șoferi de vârstă înaintată. Un dezavantaj serios era și consumul crescut de combustibil.
Prejudecățile care se bazau pe opinii despre transmisiile automate de acum câțiva ani au devenit oarecum depășite. Inginerii auto nu au pierdut timpul să propună noi inovații. La noile versiuni, imperfecțiunile anterioare au fost în mare parte eliminate. În comparație cu transmisiile automate de acum câțiva ani, viteza și fluiditatea operațiunii s-au îmbunătățit simțitor. Surprize pozitive pot fi, de asemenea, numărul de rapoarte oferite de aceste mecanisme și consumul de combustibil mai mic decât în trecut.
Totuși, odată cu eliminarea altor deficiențe, a trebuit să crească și nivelul de sofisticare a acestor dispozitive. Astăzi există situații în care transmisia automată este un mecanism mai complex decât motorul de lângă ea. Nu există altă cale! Dacă vă doriți confort și selectarea automată a rapoartelor optime de transmisie în timpul șofatului, trebuie să țineți cont și de costurile mai mari de service și reparații.
Cum funcționează transmisia automată?
Pentru a simplifica structura transmisiei automate, putem spune că aceasta de obicei constă din trei unități: sistemul de control, ambreiajul și sistemul de transmisie.
Transmisiile automate produse în prezent sunt saturate de senzori electronici. Sarcina lor este de a colecta parametri importanți pentru funcționarea transmisiei. Aceștia iau în considerare, printre altele: temperatura și presiunea uleiului și viteza cu care se rotesc componentele mobile. De asemenea, este monitorizată viteza cu care se deplasează mașina. Numai după ce analizează astfel de date, sistemul alege raportul de transmisie optim pentru condițiile respective.
La ce trebuie să acorde atenție inițial un nou utilizator al unei mașini cu transmisie automată? Primul lucru care vine de obicei în minte este absența unei pedale de ambreiaj. Și aici se pune întrebarea: a fost abandonat acest element în cazul transmisiei automate? Se pare că ambreiajul - da - există, dar designul și funcționarea sa sunt fundamental diferite de ceea ce asociem cu mașinile echipate cu transmisii manuale.
Producătorii folosesc adesea aici așa-numitele convertoare de cuplu. Sarcina unui astfel de mecanism este de a transfera mișcarea de rotație de la elementul activ la cel pasiv, prin intermediul unui fluid (de obicei, ulei). De ce o astfel de alegere? Un convertor de cuplu poate oferi o mai mare finețe și o mai bună amortizare atunci când se cuplează raportul de transmisie optim. Ușurința de control este, de asemenea, importantă (se pot folosi supape pentru a cupla ambreiajul). Cu toate acestea, trebuie luată în calcul o ușoară pierdere de putere a motorului.
La transmisiile automate se folosesc sisteme de angrenaje planetare. Raportul optim de transmisie se obține prin cuplarea seturilor de roți respective. Printre altele, în acest proces sunt implicate, printre altele, ambreiaje cu disc, frâne cu curea sau cilindri hidraulici. Elementele de frecare și sistemele de angrenaje au nevoie de uleiul potrivit pentru a funcționa corect. Acest lucru este extrem de important, deoarece trebuie să îndeplinească o serie de funcții: de la asigurarea unei lubrifieri optime pentru piesele în mișcare până la răcirea sistemului.
Un element des întâlnit la transmisiile automate este un sistem mecanic de blocare a parcării (sau modul "P", care va fi discutat mai târziu în acest articol). De obicei, acesta ia forma unui clichet, care blochează arborii sau coșurile, ceea ce, la rândul său, trebuie să imobilizeze roțile cărora le este transmisă mișcarea.
Cum reducem riscul reparațiilor costisitoare?
Am menționat la început că cel mai mare coșmar pentru șoferii de vehicule "automate" este ideea reparării transmisiei, ceea ce poate însemna că trebuie să bagi adânc mâna în buzunar. Chiar suntem condamnați la așa ceva? Dacă depunem toate eforturile pentru a ne asigura că mecanismul are condiții optime de lucru, este foarte probabil ca transmisia automată să ne deservească mult timp. Există câteva lucruri pe care ar trebui să le ținem neapărat minte atunci când conducem astfel de vehicule.
Selectați modurile de lucru corecte
Primul lucru căruia trebuie să i se acorde atenție este alegerea corectă a modului în care trebuie să funcționeze cutia de viteze. Pentru că, deși un anumit raport de transmisie va fi selectat automat, este sarcina șoferului să indice intervalul adecvat de lucru al acesteia. Erorile pot duce la deteriorarea mecanismului.
La vehiculele cu transmisii automate, putem întâlni, de obicei, astfel de denumiri ca: D, N, P și R.
- D (drive) - în acest mod sunt acționate toate treptele de viteză care vă permit să conduceți înainte.
- N (neutral) - mașina este la ralanti, deci transmisia nu transferă cuplul.
- P (parking) - mod care trebuie setat după ce mașina se oprește. Mașina este atunci "în punctul mort", cu diferența că este activată blocarea mecanică a roților. Aveți grijă să nu activați această funcție în timp ce conduceți (ceea ce este posibil la unele modele de transmisii). O astfel de greșeală poate duce la deteriorarea gravă a transmisiei.
- R (reverse) - marșarier.
La mașinile de generație mai nouă puteți întâlni, de asemenea, modul S (sport). Acest mod a fost creat pentru a permite schimbarea mai rapidă a treptelor de viteză.
Nu uitați uleiul
În cazul transmisiilor automate, atât alegerea corectă, cât și starea lubrifiantului utilizat sunt de o importanță considerabilă. Acest lucru este important deoarece uleiul îndeplinește aici mai multe sarcini foarte importante. De exemplu, într-un convertor de cuplu, acesta este responsabil pentru procesul de schimbare a treptelor de viteză. Aplicarea unui produs greșit poate duce la supraîncălzire, ceea ce înseamnă defecțiuni. Pentru a putea alege corect uleiul, este necesar să cunoașteți specificațiile tehnice ale transmisiei și să ajungeți la indicațiile producătorului. În practică, gama largă de companii producătoare de lubrifianți face ca o astfel de sarcină să nu fie ușoară. Prin urmare, merită să consultați specialiști care vor determina cu precizie nevoile cutiei instalate pe mașină. De asemenea, trebuie să verificați în mod periodic nivelul de ulei. Nu este un secret că un nivel prea scăzut al acestuia poate fi cauza unei defecțiuni grave.
Următoarele aspecte de care merită să ne ocupăm, dacă ne interesează să reducem riscul de defecțiuni, sunt: frecvența și metoda adecvată de schimbare a uleiului. De obicei, un astfel de serviciu se efectuează la fiecare 50-60 de mii de km (uneori chiar mai devreme). Proprietarii de mașini cu cutii de viteze automate se confruntă, de asemenea, cu o dilemă: dacă să mizeze pe schimbul gravitațional (static) de ulei sau să urmeze tendințele moderne și să aleagă schimbul dinamic de ulei. Această ultimă soluție, deși mai scumpă, permite să se elimine complet uleiul uzat, precum și să se spele canalele interne, unde contaminanților le place să se ascundă. Cu alte cuvinte, în acest fel putem avea mai multă grijă de transmisie, ceea ce va avea un impact pozitiv asupra duratei de viață a mecanismului menționat.
Vehiculele cu cutii de viteze automate nu trebuie să se teamă de nimic. Dacă avem grijă de ele, urmând meticulos toate recomandările producătorilor, ar trebui să ne bucurăm mult timp de o călătorie confortabilă.
